Rodrigo Blaas, originar din Spania, a lucrat ca şi animator pentru multe capodopere animate, foarte populare şi cu bugete mari, precum Ice Age (2002), Finding Nemo (2003), The Incredibles (2004), WALL•E (2008) şi Up (2009). Alma este primul său scurt-metraj ca şi regizor. Bine acompaniat de amprenta lui Nacho Mastretta, scurt-metrajul premiat este fără îndoială unul dintre cele mai frumoase animaţii computerizate din lume, fiind şi unul dintre cele mai tulburătoare.

Începând cu o superbă scenă de-a lungul acoperişurilor în vreme de iarnă dintr-un oraş european necunoscut, care se deplasează încet în jos către Alma, o fetiţă mică şi drăguţă care se zbenguie în zăpada care acoperă strada, filmul se mută repede în teritoriul unei zone crepusculare din iad. Povestea este frumos prestată şi relatarea este pe atât de compactă, pe atât de scurtă şi previzibilă, dar oroarea evenimentelor lasă un teribil simţ de disperare şi durere, chiar şi pentru cei care nu au copii. Cu toate că filmul nu arată sânge sau violenţă, ar putea provoca uşor coşmaruri, atât pentru copiii mici, cât şi pentru părinţii lor.

Ce a făcut Alma ca să-şi merite soarta? Ea este o copilă drăguţă, poate puţin năzdrăvană, dar deloc antipatică şi în nici un caz nu merită ceea ce i s-a întâmplat. Şi probabil cel mai groaznic dintre toate este faptul că Alma este încă în viaţă, capabilă să vadă şi să gândească. Ar putea fi un iad mai groaznic pe pământ decât acela în care ea, acum una dintre cei mulţi, e condamnată să-l trăiască veşnic?