Gianni di Gregorio și Gianni e le donne

Cu extraordinarul debut "Pranzo di ferragosto", Gianni di Gregorio s-a consacrat simultan ca actor, scriitor şi regizor. "Gianni şi femeile", care refoloseşte personajul lui Gianni şi câteva din celelalte, fără a vorbi însă despre o continuare, se extinde asupra primului său film pentru a explora relaţiile încărcate între Gianni, personajul, şi multitudinea de femei din viaţa sa.

Gianni (Di Gregorio) este într-o stare puţin jalnică. El trăieşte cu soţia sa, de care este despărţit, cu fiica şi iubitul ei şi-şi petrece zilele vizitând-o pe mama lui (De Franciscis Bendoni) în căminul ei extrem de scump, pentru că televizorul ei se strică mereu. Viaţa lui este şi aşa nesatitsfăcătoare, dar ceea ce-l enervează pe el este faptul că oriunde se uită, vede bărbaţi şi mai bătrâni decât el, care-şi trăiesc viaţa alături de femei tinere şi frumoase. De ce nu şi-ar găsi şi Gianni o tinerică, care să-i aducă o rază de soare în viaţa lui? Că doar cunoaşte o grămadă de femei!

Din păcate, niciuna nu s-a încadrat. Frumoasa menajeră a mamei sale (Kristina Cepraga) este nereceptivă la farmecele lui, cu toate că este bucuroasă să cheltuie primele uriaşe şi să poarte hainele de firmă pe care generoasa sa patroană i le dă din alocaţia lui Gianni, iar fata din apartamentul de mai jos îi povesteşte fericită un vis în care Gianni a apărut ca fiind bunicul ei. Apoi mai este prietenul lui Alfonso (Alfonso Santagata), un avocat puţin cam strâmb, a cărui sete pentru compania feminină este aproape la fel de accentuată precum a lui Gianni şi mult mai costisitoare.

Gianni este tot ceea ce ne-a făcut să credem că un bărbat italian nu ar trebui să fie. Este intimidat de soţia lui, supus orbeşte mamei lui, amabil când ar trebui să fie senzual şi complet nefamiliar cu petrecerile bunga bunga. Cu alte cuvinte, el ar fi putut fi ca oricare alt bătrân libidinos, dar Di Gregorio reuşeşte să-şi susţină creaţia, atât ca om obişnuit, cât şi ca subminarea eroului romantic.

Acesta este un film care înfăţişează procesul de îmbătrânire cu eleganţă şi sensibilitate în aceeaşi măsură, datorându-se poate relativei inexperienţe ale lui Di Gregorio. Poate că dacă şi-ar fi găsit vocaţia în urmă cu treizeci de ani, nu ar fi fost în stare să aducă la viaţă o poveste atât de complicată şi plină de viaţă. Cu siguranţă există puncte slabe, dar sunt puţine şi nu se compară cu numărul de momente care vă vor face să zâmbiţi sau să pufniţi.

trailer film ”Gianni e le donne / Gianni și femeile”