|
 Care a fost punctul de plecare al filmului?
Am început sã lucrez simultan cu Federica Pontremoli și Francesco Piccolo, dar pe idei diferite. Apoi, într-o a doua etapã, am început sã dezvoltãm subiectul Habemus Papam. Existã un fapt care ne-a dat punctul de plecare al povestirii: un Papã ales nu reușește sã iasã în balcon pentru ai saluta pe credincioși.
Ați primit o educație religioasã? Sunteți un credincios?
Pãrinții mei au fost credincioși și am primit o educație catolicã (fãrã exagerare...). Dar eu, nu, eu nu sunt un credincios. Filmul este construit în mod clar din douã pãrți: secvențele de izolare și cele de libertate. Cum s-a nãscut acest echilibru și aceastã simetrie a scenariului? M-a interesat sã coexiste în același film comedia și drama, registrul grotesc și registrul realist. Pentru a evita conclavul cardinalilor, care este rodul imaginației noastre, respectînd însã adevãratele ritualuri și liturghiile, Papa fuge din Vatican. El umblã prin oraș, unde intrã în contact cu realitãțile cu care nu s-a confruntat de o lungã perioadã de timp. Peregrinãrile lui prin Roma fac ca .i el și publicul sã-și punã întrebãri. Psihanalistul rãmâne în acest timp prizonier în Vatican unde, dupã o primã fazã de rãtãcire, se pare cã se va simți în largul sãu.
Ce pãrere aveți de atacurile al cãror subiect sunteți azi?
Nu au existat atacuri împotriva filmului meu, doar reacții izolate, care nu sunt reprezentantive pentru lumea catolicã.
 Biserica Catolicã a trecut recent printr-un numãr de scandaluri, atitudinea demnitarilor sãi a fost deseori criticatã.
De ce aceste dezbateri sunt absente din film?
Încerc sã evit sã spun publicului ceea ce se așteaptã. Niciodatã nu m-a interesat sã reiterez în filmele mele ceea ce publicul deja știe, nu-mi place sã fac cu ochiul privitorului prin revenirea la știri. Despre scandaluri care implicã Biserica Catolicã (de exemplu, pedofilia sau finanțarea), existã cãrți, documentare, articole de ziar. Am preferat sã nu fiu condiționat de știri. Este o poveste inventatã: filmul meu este despre Vatican, conclav, cardinali.
Este posibilã extinderea temei filmului la puterea politicã, în general?
Am prezentat în maniera mea o lume bine precizatã, care este cea a Vaticanului. Dar cred cã temele filmului și angoasa personajului principal se pot referi și la alte realitãți, la alte lumi, și sã atingã spectatorii mai depãrtați de personajele pe care le-am pus în scenã.
Care este relația dintre confesiunea în ritualul catolic și confesiunea în procesul de analizã?
Cred cã aceste douã lucruri nu au nimic în comun.
 Se poate spune cã sunteți mai critic fațã de psihanalizã decât fațã de Bisericã?
În filmele mele, am râs de stînga, de generația mea (atunci când am avut douãzeci, apoi treizeci, apoi patruzeci...), am fãcut haz de relația dintre pãrinți și copii, de mediul meu social, de școalã, de lumea filmului, în JURNALUL INTIM am râs de un cancer pe care l-am avut acum douãzeci de ani. Cred cã este permis sã ridiculizez și psihanaliza.
Care este relația dintre Melville (Michel Picolli), care refuzã rolul, și actorul care vrea sã joace toate rolurile, inclusiv indicațiile autorului "Pescãruș"-ului?
Este într-adevãr necesar, cu toate costurile, sã devin exegetul meu, al propriilor alegeri, al filmelor proprii?
Uneori este foarte dificil sã teoretizez munca mea.
De ce Cehov?
Scriind scenariul, am dorit ca textul teatral sã fie al unui autor ușor de recunoscut. Cehov a fost cea mai adecvatã soluție în raport cu lirismul filmului și al personajelor sale. Refuzul de a vã implica mai mult în politicã, dupã acțiunea d-voastrã civicã, corespunde refuzului personajului d-voastrã de a deveni Papã? Aceastã comparație îmi pare forțatã. La începutul experienței mele "politice" am spus cã aș reveni cât mai curând înapoi la munca mea de regizor. N-am dorit niciodata sã-mi fac din politicã o meserie.
Care este partea autobiograficã a filmului? Ați dorit vreodatã sã jucați "rolul" lui Nanni Moretti?
Ca întotdeauna, filmul iți dã sentimentul ca este autobiografic. și dacã dorim sã intrãm în detalii, existã bineînțeles ceva din mine în personajul psihanalistului, și în neliniștea și sentimentul de inadaptare al lui Melville.
Trailer film subtitrat
|
